Am început să practic yoga acum aproximativ 10 ani, într-un moment dificil din viața mea. Îmi doream de ceva timp să încep, dar nu știam exact de unde și nici dacă aveam răbdarea necesară pentru ceva ce părea că cere timp și prezență. În București nu erau atunci foarte multe studiouri sau, poate, nu le cunoșteam eu.
Eram deja într-un proces de analiză personală, mergeam la psiholog și simțeam intuitiv că nu sunt prea conectată cu corpul meu. Mai puțin intuitiv, aveam dureri de spate, cu diagnostic și recomandări clare de exerciții. La exterior, păream bine: eram fit, mamă tânără, cu energie. Privind înapoi, îmi dau seama că îmi era greu să stau în corpul meu, din grabă și neștiință, și că, dincolo de orice, îmi doream pur și simplu să mă simt mai bine în el.
M-am împrietenit atunci cu o practicantă care mi-a arătat câteva posturi și am început să practic acasă, fără ghidare, în ritmul meu. Mă orientam după numărul de respirații în postură și după micile pauze de nemișcare dintre posturi. Mi-a plăcut mult, chiar dacă îmi dădeam seama că erau posturi în care nu stăteam bine și, uneori, mă forțam mai mult decât era necesar. Dar chiar și așa, yoga îmi oferea ceva ce nu mai experimentasem: atenție, prezență și un început de dialog cu corpul meu.
Aveam 34 de ani și divorțasem. Fiecare întâlnire cu mine pe saltea, în solitudine, în camera mea, în acea perioadă însemna o întoarcere la mine și la posibilitatea de a simți. De a lăsa lacrimile să curgă, de a trăi durerea destrămării unei iluzii, incertitudinile, senzația de ratare, teama că nu mai știu cine sunt. Mă mișcam, apoi rămâneam în nemișcare și lăsam emoțiile să se așeze în corp. Cred că atunci a fost prima oară când m-am gândit că astfel de lucruri ar trebui predate din școala primară: să știi cum să te miști cu durerea și să observi unde se manifestă ea în corp. Nu mă pregătise nimeni pentru acest tip de experiență în yoga. Știam că este o practică spirituală și încercam să înțeleg filosofia din spate, dar realitatea trăirilor mele fizice și conectarea la corp au fost mult mai prețioase decât teoria.
Nu doar că durerile de spate au dispărut, dar am început, timid, să recâștig încredere în corpul meu și în posibilitatea refacerii vieții după divorț. Am simțit cât de mult ajută yoga la calmarea sistemului nervos și la gestionarea valurilor de gânduri negative și auto-critice. Am realizat că poate nu ating iluminarea prin yoga, dar cu siguranță mă ajută să revin la mine atunci când mintea o ia la goană și pierd contactul cu ceea ce este bun și stabil în mine.
Ce beneficii aduce yoga, dincolo de flexibilitate
În timp, am înțeles că beneficiile yoga nu apar brusc și nu sunt spectaculoase la suprafață. Ele se așază încet, aproape discret, dar schimbă profund felul în care te raportezi la corpul tău, la mintea ta și la viața de zi cu zi.
1. Yoga ajută la calmarea sistemului nervos
Unul dintre cele mai importante beneficii pe care le-am simțit a fost calmarea treptată a sistemului nervos. Prin respirație conștientă și mișcare lentă, corpul învață să iasă din starea de alertă continuă. Pentru mine asta a însemnat o confruntare cu una din temele majore ale vieții mele: graba. Cu acel reflex constant de a face repede, de a trece mai departe, de a nu sta cu ce e incomod. Yoga m-a obligat să înetinesc și să pot sta puțin, apoi puțin mai mult.
2. Creează o relație mai bună cu corpul
Am observat de-a lungul anilor de predare că pentru mulți oameni, relația cu corpul este una dificilă: suntem nemulțumiți, îl criticăm sau îl ignorăm. Yoga schimbă această dinamică.
În timp, începi să recunoști semnalele corpului, să îi respecți limitele și să ai mai multă încredere în el. Nu pentru că devine „perfect”, ci pentru că ajungi să îl privești ca pe un prieten, nu un obstacol.
3. Îmbunătățește capacitatea de a gestiona emoțiile
Yoga nu te scapă de emoții dificile, dar creează un spațiu în care ele pot fi trăite, fără te copleșească.
Prin alternanța dintre mișcare și nemișcare, corpul învață să proceseze emoțiile în loc să le blocheze. În timp, asta se traduce prin mai multă stabilitate emoțională și mai puțină auto-critică.
4. Ajută la reducerea durerilor și tensiunilor fizice
În cazul meu, durerile de spate au dispărut treptat. Nu pentru că am „corectat” corpul, ci pentru că am început să îl ascult.
Yoga lucrează cu musculatura profundă, cu mobilitatea și cu respirația, susținând un corp mai funcțional și mai relaxat.
5. Oferă un spațiu de întoarcere la tine
Poate cel mai valoros beneficiu al yoga este că îți oferă un spațiu constant în care te poți întoarce la tine. Indiferent ce se întâmplă în exterior, practica devine un reper de stabilitate. Un loc în care te poți opri, respira și reaminti cine ești, dincolo de roluri, așteptări și zgomot.
Cred că pot spune, fără teama de a greși, că yoga nu este despre performanță, ci despre relație – cu propriul corp și propriile emoții.
A mai durat ceva până să înțeleg ce înseamnă, pentru mine, o practică blândă. O vreme am crezut că mai mult și mai intens înseamnă automat mai bine. Și uneori așa este.
Dar pentru relația mea cu corpul meu, ritmul mai lent și abordarea mai blândă au fost cele care au adus stabilitate. Pentru că m-au ajutat să mă ancorez și să creez, în interior, un spațiu sigur pentru femeia care a crescut cu convingerea că nu are voie să ocupe prea mult loc și prea mult timp. Că graba este o dovadă de eficiență. Că a cere timp, pauză și blândețe este, undeva adânc, aproape interzis sau ilegal.
De ce yoga merită un loc în viața ta?
Yoga nu promite transformări spectaculoase peste noapte. În schimb, oferă ceva mult mai valoros: un spațiu constant în care corpul și mintea pot reveni la un ritm mai firesc.
Prin mișcare blândă, respirație conștientă și atenție la propriile nevoi, yoga susține echilibrul emoțional, reduce stresul și ajută la construirea unei relații mai sănătoase cu propriul corp.
Indiferent dacă ești la început sau revii la practică după o perioadă dificilă, yoga poate deveni un sprijin real în viața de zi cu zi. Nu ca performanță, ci ca formă de grijă față de tine.
